Primele Religii ale Lumii

In zilele noastre ideea de religie, se pare, reprezinta pentru aproape intreaga lume o conceptie clara si precisa, dar in realitate reprezinta un bagaj cultural destul de neclar si asta datorita epocilor si tinuturilor, a imaginilor foarte diferite ce s-au format de-a lungul timpului in mintea oamenilor.
Ce este religia? Unii ar spune:"Este credinta in fiinte supranaturale, mai puternice decat omul, si pe care trebuie sa le venereze..., altii probabil ar spune ca este
stalpul societatii din toate timpurile, dar adevarul este ca religia este cea mai importanta forma de limitare a vointei omului de la diverse lucruri si poate singura forma de mentinere a vietii omului in cele mai bune conditii de supravietuire in mediile societatii milenare.
De problemele privitoare la esenta, originea si istoria religiei s-au preocupat multe generatii de ganditori si oameni de stiinta, dar cu toate ca nici stiinta antica, nici cea din zilele noastre nu puteau si nu au putut sa rezolve pana la capat aceste probleme, truda tuturor celor ce care s-au ocupat de ele n-a fost in zadar. Aruncand o privire generala asupra istoriei pentru intelegerea si explicarea justa a religiei, a originii si a dezvoltarii ei, vom observa cum pas cu pas, ce-i drept, cu oscilari si inconsecvente, s-a constituit stiinta despre religie.
Religia inca din cele mai timpuri stadii de dezvoltare ne sunt cunoscute numai din materialul arheologic, care de altfel este foarte sarac. De la cei mai vechi stramosi ai nostrii: pitecantropul, sinantropul, care au trait cu cateva sute de mii de ani in urma, n-au ramas nici un fel de urme care sa sugereze ca ei ar fi avut credinte religioase. Datorita caracterului primitiv al existentei lor sociale, ei nu erau in stare sa creeze abstractii religioase. Aceasta a fost asa numita perioada prereligioasa.
Arheologii au descoperit doar vreo 20 de schelete sau cranii inhumate ale omului Neanderthal. Cele mai cunoscute sunt mormintele de inhumatie din grota de langa Moustier, din pestera din apropiere de
La Chapelle-aux-Saints, cateva schelete gasite la La Ferassie(toate acestea in Franta), in grota Kiik-Koba in Crimeea, in pesterile Muharet-es-Tabun si Muharet-es-Skhul in Palestina, in grota Tesik-Tas in Uzbekistan. Cand s-au facut cele mai importante dintre aceste descoperiri, in anul 1908 si ulterior, multi oameni de stiinta le-au considerat ca dovezi ca oamenii din Neanderthal credeau in existenta sufletului dupa moarte. Unii arheologi insa, au emis ipoteza ca pe atunci nu putea inca sa existe credinta in suflet, dar exista credinta in anumite insusiri supranaturale ale cadavrului (ideea "mortului viu"), care dadea nastere unei frici superstitioase fata de decedat.
O alta explicatie este aceea ca mormintele primitive neanderthaliene oglindeau, pe de o parte, grija semiinstinctiva pentru un membru al hoardei, atasamentul fata de acest membru, care nu inceta odata cu moartea lui, iar pe de alta parte, tendinta semiinstinctiva de a scapa de cadavrul in putrefactie. Mormintele neanderthaliene nu sunt considerate o dovada incontestabila a existentei unor credinte religioase la stramosii nostri din acea vreme. Inhumarea mortilor a putut constitui una din sursele din care, ulterior, s-au dezvoltat asemenea credinte.
O dovada mai convingatoare a existentei unor credinte religioase in
musterian pot fi considerate un alt gen de descoperiri: resturi de oase de animale care par sa fi fost ingropate cu premeditare. Exemplu: In pesterile Petershohle si Drachenloch, in Alpi, s-au gasit mari cantitati de oase ale ursului de pestera; o parte din ele fusesera asezate intr-o ordine anume. Arheologii cosidera aceste ramasite fie ca urme ale unui cult al ursului, fie ca urme ale magiei vanatoresti, fie ca urme de totemism (credinta in inrudirea supranaturala a oamenilor cu animalele).

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...