Inceputul erei noastre si nasterea lui Isus

Avand in vedere identificarea povestirilor biblice in Noul Testament cu evenimentele istorice si intamplarile reale ar trebui sa fie mult usurata prin insusi faptul ca spre deosebire de Vechiul Testament care relateaza evenimente reale sau imaginare ce s-au petrecut pe parcurs de mai multe milenii, Noul Testament se limiteaza la viata lui Isus Christos, desfasurata pe o perioada de ceva mai mult de trei decenii, la inceputul secolului I e.n. in provincia romana Iudeea, sub domnia imparatilor August si Tiberiu; mai mult, naratiunea evanghelica nu ofera nici un fel de date despre Isus intre varsta de 12 si 30 de ani. Sunt cei 18 ani de tacere asupra carora s-au emis numeroase ipoteze…Totusi lucrurile nu sunt atat de simple cum par, deoarece cartile Noului Testament sunt redactate de fapt pe parcursul a doua – trei secole – Apocalipsul ( „Revelatia Sfantului Ioan Teologul”) a fost scris, probabil, in anii 68-69 e.n., iar Evangheliile, considerate de biserica drept opere timpurii, sunt scrise nu inainte de mijlocul secolului al II-lea, iar Faptele Apostolilor sunt si mai recente. Un alt aspect este ca autorii textelor confunda evenimentele si persoanele, de exemplu: Isus nu putea sa se nasca sub regele Irod (Herodes) care a murit in anul 4 i.e.n, iar Quirinius a fost numit guvernator al Siriei abia in anul 6 e.n. De altfel, intreaga cronologie a Noului Testament vadeste erori de calcul care pornesc de la faptul ca anul nasterii lui Isus nu este cunoscut. Pentru numararea anilor, fiecare popor sau civilizatie porneste de la un eveniment important din istoria lui sau pentru conceptia lui religioasa. Evreii numara anii de la „zidirea lumii” fixata, conform genealogiilor din Biblie, in anul 3761 i.e.n.; musulmanii pornesc de la anii 622 e.n., primul an al hegirei; vechii greci numarau anii pe olimpiade, din patru in patru ani, de la 776 i.e.n.; romanii porneau de la intemeierea Romei (ab Urbe condita), fixata de Terentius Varro in al treilea an al Olimpiadei a VI-a, deci in 754 i.e.n.
Dar cum s-a ajuns ca primul an al erei noastre sa fie fixat la 754 ani de la intemeierea Romei? Calculul s-a facut la mai mult de cinci veacuri dupa data presupusa a nasterii lui Isus, mai exact in anul 531 de catre calugarul Dionisie Exiguus ( adica Dionisie cel Mic, numit astfel spre a putea fi deosebit de Dionisie cel Mare, episcop de Alexandria, care a trait cu trei veacuri mai inainte). Dionisie cel Mic, de fel din Scitia, si-a petrecut viata la Roma, unde a studiat impreuna cu Cassiodorus si dupa calcule minutioase a ajuns la concluzia ca anul 1285 de la intemeierea Romei, adica anul in care si-a publicat lucrarea, trebuie considerat anul 531 de la nasterea lui Isus. Cateva secole, nimeni n-a luat in serios calculele calugarului Dionisie cel Mic; la curtea carolingiana noua cronologie a fost introdusa abia in 876, iar la Roma pe la mijlocul secolului al X-lea.
Astazi, majoritatea cercetatorilor, printre care si teologi crestini, sunt de acord ca Dionisie cel Mic a gresit. Richard Henning relateaza: „Lui Dionisie i-a scapat ca anul mortii lui Irod cel Mare, sub domnia caruia s-a nascut Isus, este cunoscut cu exactitate gratie traditiei. Irod a murit la inceputul anului 4 i.e.n. calculat conform cronologiei actuale. Aceasta data este deci data-limita, dupa care nasterea lui Christos n-a mai putut avea loc. Dar cum Irod a emis cu destul de mult timp inainte de propria sa moarte faimosul ordin de a fi ucisi toti copiii sub varsta de doi-trei ani din Betleem, ne este ingaduit sa situam nasterea lui Christos cu trei sau patru ani mai devreme, ceea ce ne duce la anii 7 sau 8 inainte de era noastra…" Cu alte cuvinte, Christos s-a nascut in anul 7 sau 8 inainte de Christos… Inainte de a continua, iata si un film documentar despre Primele inceputuri crestine:

La finalul articolului aveti si celelalte parti ale documentarului...
Ingreunarea identificare a relatarilor evanghelice cu evenimentele reale este datorata si faptului ca Evangheliile se contrazic intre ele, de exemplu: prezentandu-l pe Isus ca urmas al regelui David, Evangheliile afirma ca genealogia numara 28 de generatii (Matei) sau 42 generatii (Luca) – in orice caz un multiplu al lui 14, numar care pentru primii crestini este inconjurat de o anume mistica; bunicul lui Isus se numeste ba Iacov (la Matei), ba Eli (la Luca); Matei afirma ca parintii lui Isus locuiau la Betleem, ca dupa nastere s-au refugiat in Egipt, iar dupa moartea lui Irod s-au intors la Nazareth; potrivit Evangheliei lui Luca, ei locuisera totdeauna la Nazareth, aflandu-se in momentul nasterii la Betleem cu ocazia unui recensamant. Acum eu ca simplu om, citind toate acestea, imi dau seama ca pana a ajuns la redactarea in forma canonica, textul Evangheliilor a fost de mai multe ori refacut, eliminandu-se unele pasaje necorespunzatoare dogmelor si adaugandu-se altele care uneori sunt in contradictie cu continutul anterior, ceea ce face mult mai dificila folosirea Evangheliilor ca sursa istorica. Totusi ramane sa descopar din celelalte surse, in asa numitele izvoare crestine si izvoare pagane, cum ar fi de exemplu scrierile apocrife, precum si unele monumente arheologice si literare (morminte, inscriptii, catacombe romane, papirusurile in limba copta gasite in 1946, manuscrisele de la Marea Moarta gasite intre 1947 si 1957 si in descoperirile arheologice de la Roma si de langa Ierusalim), dar asta intr-un articol viitor…

Un comentariu:

  1. radu_i10:06

    Interesante aceste filme postate aici, o sa verific indentitate celor care au vb in ele, pentru ca afirmatiile lor sunt demne de luat in seama. Biserica nu prezinta intotdeauna adevarul dar pana la urma stiti cum e ….adevarul va iesi la supraf. Oricum noi vom cauta cat vom trai sa aflam adevarul despre originea noastra si dovezile din cele mai vechi timpuri exista ….Acesti oameni sunt dintre cei care au cautat acest lucru. Puterea divina este cu noi! Doamne ajuta!

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...