Manuscrisele de la Marea Moarta II - Ce s-a descoperit de fapt?

Interesul cu care exceptionala descoperire de la Qumran a fost primita nu numai de specialisti, dar si de un public larg, a constituit un stimulent pentru arheologi, care au inceput o sustinuta activitate pentru cautarea de noi pesteri cu manuscrise. Descoperirea primelor suluri le-a amintit cercetatorilor de unele relatari mai vechi ale catorva autori antici si medievali, despre descoperiri de manuscrise grecesti si ebraice in aceeasi regiune, de asemenea si de existenta unei „secte a pesterilor” care ar fi trait odinioara in acele locuri. Origene din Alexandria, de pilda, unul dintre teologii de seama din perioada crestinismului timpuriu, relateaza ca a descoperit in anul 217, in apropiere de Ierihon, manuscrise continand, intre altele, versiunea greaca a Cartii Psalmilor, cu totul deosebita de cea cunoscuta pana atunci. Origene arata ca respectivul manuscris gasit langa Ierihon se afla, impreuna cu alte carti ebraice si grecesti, intr-un vas de argila: intocmai ca manuscrisele de la Qumran!
Asupra unui alt document interesant a atras atentia profesorul Otto Eissfeldt: este vorba despre o scrisoare trimisa, in jurul anului 800 de mitropolitul nestorian al Seleuciei, Timotheos I, mitropolitul Sergios al Elamului. Timotheos relateaza in scrisoarea lui o intamplare ce se aseamana in mod curios cu cea de la Qumran, din 1947: „Am aflat de la niste iudei trecuti la crestinism si primiti in sanul bisericii crestine ca acum vreo zece ani, intr-o incapere sapata in stanca, langa Ierihon, s-au descoperit mai multe carti. Dupa spusele acestor iudei, cainele unui vanator arab a sarit in timpul vanatorii in pestera si n-a mai iesit de acolo. Stapanul cainelui a pornit pe urmele lui si in fata ochilor lui s-a deschis o incapere in firidele careia erau ascunse numeroase carti.
Intors in Ierusalim, vanatorul a povestit iudeilor intamplarea si pe data ei au mers in numar mare catre acel loc, unde au gasit carti biblice si altele, scrise cu litere ebraice. Si cum printre dansii se afla un cunoscator al Scripturii, l-au intrebat despre unele versete din Biblie si citate din Noul Testament, dar care lipsesc in copiile manuscrise ale textului biblic, atat la iudei, cat si la crestini. Auzind acestea din gura unui prozelit, am scris inalt prea sfintiei sale Gavril, precum si mitropolitului din Damasc, ruganadu-i sa trimita dupa acele carti. Asa mi-a spus acel iudeu: „Printre aceste carti am gasit de asemenea peste 200 de psalmi ai lui Davi
d”, iar eu si despre asta le-am scris. Spre parerea mea de rau, n-am primit nici un raspuns de la ei, si nici nu am un om potrivit pe care sa-l pot trimite…”
Informatiile furnizate de Thimotheos prezinta un mare interes. Este evident, remarca ca inainte lui Mahomed ed-Dib si a arheologilor contemporani, manuscrisele de la Qumran au fost scoase, incepand cu Origene care atesta acest fapt. Dupa toate probabilitatile, nu fiecare descoperire a fost consemanata in scris, iar dintre cele care au fost, nu toate au ajuns pana la noi.
Continutul scrisorii lui Thimotheos este legat de lucrarea lui Ya’qub Al-Qirqisani, membru al sectei Karaimilor („Fiii Bibliei”), care a trait in prima jumatate a secolului al X-lea, iar in lucrarea sa Istoria sectelor iudaice, Al-Qirqisani afirma ca in secolul I i.e.n. a existat o asa numita „secta a pesterii” in regiunea Marii Moarte – textul este urmatorul: „Cam pe acea vreme a aparut acolo doctrina unei secte numita a pesterii. Ea a primit acest nume din cauza ca scrierile ei religioase au fost descoperite intr-o pestera… Curand s-a ivit acolo Iosua, care, dupa spusele rabinilor, era fiul lui Pandera – el e cunoscut ca Isus, fiul Mariei. El a trait in zilele lui Iosua, feciorul Perahiei, despre care se spune ca a fost unchiul lui Isus din partea mamei. Aceasta s-a intamplat cand domnea Augustus Caesar, imparatul Romei, adica pe timpul celui de-al doilea Templu”.
Nu este exclus sa existe o legatura intre secta „pesterii” si manuscrisele descoperite, pe de-o parte, si secta karaimilor, pe de alta parte. In favoarea acestei ipoteze pledeaza faptul ca unul dintre manuscrisele de la Qumran constituie o versiune mai veche a unui manuscris gasit printre scrierile karaimilor descoperite in 1896 in geniza unei sinagogi din Cairo. In afara de asta, exista tangente evidente intre ideologiile comunitatii de la Qumran si secta iudaica a karaimilor – acesti „Fii ai Bibliei”, cum isi spuneau, au aparut in secolul al VIII-lea in Asia Mica, raspandindu-se apoi in Egipt, Spania, Caucaz, Crimeea, Lituania si in alte parti… Ei nu recunosteau decat Biblia, respingand Talmudul si prescriptiile introduse mai tarziu.

In sfarsit, exista si alti autori medievali care mentioneaza „secta pesterii”, asa sunt: al-Biruni (sec. al X-lea si al XI-lea), si Sahristani (sec. al XI-lea si al XII-lea) care, acesta din urma, noteaza ca „secta pesterii” era in plina dezvoltare cu patru veacuri inaintea ereziarhului Arie, asadar inainte de Conciliul de la Niceea din 325 e.n., ceea ce confirma ca secolul I i.e.n. a fost epoca de maxima inflorire a „sectei pesterii”. Din aceasta perioada dateaza si mare parte a Manuscriselor de la Marea Moarta.
Dupa o perioada de 35 de ani care s-a scurs de la primele descoperiri, au fost cercetate circa 300 de grote, naturale sau sapate de mana omului, majoritatea erau goale: in aproape 30 de pesteri s-au gasit resturi de cultura materiala si doar in 11 pesteri de la Qumran si in cateva pesteri de la Wadi Murabb’at si in ruinele manastirii Sf. Sava s-au gasit depozite de manuscrise.
Cand au fost folosite pentru prima oara pesterile din regiune, nu se poate stabili precis. Este sigur, insa, ca au fo
st abandonate in anul 70 e.n., in timpul rascoalei impotriva ocupatiei romane. In anul acela, rascoala pe cale de a fi inabusita in sange de catre legiunea Decima Fretensis, renumita pentru cruzimea ei, manuscrisele au fost, probabil, puse la adapost in pesteri…
Cine erau locuitorii asezarii de la Khirbet Qumran (adica „ramasitele” sau „ruinele” de la Qumran)? Fireste ca imediat ne duce gandul la acea „secta a pesterilor”, chiar daca locuitorii comunitatii de aici nu stateau permanent in pesteri, in vremuri vitregi se adaposteau acolo si tot acolo isi ascundeau, in vase de lut, manuscrisele.
Cel mai important manuscris al comunitatii de la Qumran il constituie Statutul comunitatii sau Manualul de disciplina: un sul din doua fragmente, insumand aproape doi metri pe o latime de 25 cm – ii lipseste inceputul, iar textul este plin de greseli si adnotari. Totusi, faptul ca mai multe fragmente ale aceluias text, unele dintr-o redactare mai ingrijita, au fost descoperite si in alte pesteri, dovedeste ca reglementa normele unei comunitati de vreme ce la ivirea primejdiei fiecare a cautat sa puna la adapost propriul sau exemplar.
In statut se vorbeste despre un intemeietor, obiect al veneratiei membrilor comunitatii, caruia nu i se spune niciodata pe nume, ci „Invatator al dreptatii” si uneori „Unicul legiuitor”. Interesant este faptul ca membrii comunitatii practicau unele ritualuri pe
care mai tarziu le intalnim la crestini, printre care botezul si masa sfanta (cina de tip euharistic). Cercetatorii au observat imediat asemanarea unor paragrafe din Statutul comunitatii cu textele descoperite in 1896 in geniza unei sinagogi din Cairo, intemeiata in 882 e.n. si cunoscute sub numele de Documentul de la Damasc (numele acestui oras revine mereu in text) unde se vorbeste de asemenea de „Invatatorul dreptatii”…
Anumite percepte si ritualuri ale membrilor comunitatii de la Qumran vadesc asemanari si cu cele ale sectei esenienilor, despre care ne relateaza Filon din Alexandria, Josephus Flavius si in referiri accidentale, Pliniu cel Batran in Istoria naturala.
Esenienii condamnau folosirea armelor, se opuneau serviciului militar, se supuneau ritualului botezului, luau mese in comun, condamnau sclavia si practicau virtuti ascetice pe care le vom gasi in parte la ordinele calugaresti crestine. Numele lor nu apare in Noul Testament, fapt explicabil prin aceea ca unele dintre conceptiile lor contraziceau dogma crestina. Filon ii situa in regiunea lacului Macaris de langa Alexandria, dar comunitatile lor existau pe aproape intreg teritoriu al Palestinei si cu siguranta in partea apuseana a Marii Moarte.

Josephus Flavius apreciaza numarul lor de 4000. Unii cercetatori socotesc ca membrii comunitatii de la Qumran erau esenieni, altii, ca formau o ramura aparte a esenienilor, o secta a pesterilor care in unele conceptii si ritualuri se desprinsese de esenieni: printre aceste ritualuri se numara si cultul Soarelui practicat de esenieni si pe care „Noua Alianta”, cum isi spuneau membrii comunitatii de la Qumran, il respingeau cu hotarare (s-a emis ipoteza ca expresia, in ebraica „Noua Alianta”, dupa un timp a devenit, in latina, „Noul Testament”).Publicarea acestor materiale din Statutul comunitatii de la Qumran precum si asa-zisul Sul al Razboiului descoperit tot in prima pestera, a starnit discutii inversunate… Deosebirile de vedere se manifestau chiar in sanul comisiei de cercetare, astfel profesorul John M. Allegro, membru al comisiei care se ocupa cu interpretarea si publicarea miilor de fragmente gasite in pestera a patra de la Qumran, unde s-a descoperit si statutul, acordand in 1956 un interviu posturilor britanice de radio (BBC), declarase ca din examinarea unor texte inedite parea sa rezulte ca „Invatatorul dreptatii suferise martiriul, fusese probabil rastignit si apoi reaparuse intr-un fel oarecare credinciosilor lui intocmai ca in legenda lui Isus… Declaratia a provocat protestul colegilor lui din comisie, din care facea parte si clerici, care intr-o scrisoare deschisa trimisa ziarului The Times, i-au cerut sa retracteze interpretarea pasajelor citate in sprijinul afirmatiei sale. Profesorul Allegro nu numai ca n-a retractat cele afirmate, dar le-a si intarit intr-o lucrare mai ampla: The Dead Sea Scolls, publicat in acelasi an 1956, in prestigioasa colectie Penguin Books.
Discutiile in jurul conceptiilor si ritualurilor „Noii Aliante” precum si a „Invatatorului dreptatii”, care ar fi murit pentru ideile sale cu cel putin o suta de ani inaintea lui Isus Christos, au continuat si continua de peste un sfert de veac. Inca din 1950, indata dupa aparitia primei editii a comentariului la Cartea lui Habacuc, profesorul A. Dupont-Sommer de la Sorbona afirmase ca Manuscrisele de la Marea Moarta marcheaza inceputul unei adevarate „cascade de revolutii” in studierea Bibliei si ca Isus Christos „in forma in care ni se infatiseaza in cartile Noului Testament, este in multe privinte o uluitoare reantruchipare a „Invatatorului dreptatii”, iar cunoscuta revista engleza The Ilustrated London News publica in 1955 un articol in care arheologul Lancaster Harding, unul dintre conducatorii sapaturilor de la Qumran, afirma: „Ioan Botezatorul a fost mai mult ca sigur esenian si este probabil ca el a studiat si a lucrat in aceste incaperi…Multi oameni de stiinta presupun ca insusi Christos a invatat catva timp impreuna cu esenienii. Daca lucrurile stau asa, atunci acest mic edificiu (este vorba despre cladirea de la Khirbet Qumran) reprezinta ceva unic, deoarece este singurul dintre toate antichitatile iordaniene care a ramas neschimbat si a fost nestiut pana astazi.”


Din cele peste 40.000 de fragmente de manuscrise descoperite in regiunea Marii Moarte s-a publicat pana acum foarte putin, iar din ceea ce s-a publicat, nu totul a fost suficient studiat. Mare parte a manuscriselor se afla nedescifrate iar unele probabil nearatate publicului, tocmai pentru ca prezinta unele controverse de o importanta universala pentru crestinismul din zilele noastre.

11 comentarii:

  1. Laurentiu V.22:26

    Aici, in manuscrisele astea se afla adevarul despre existenta lui Dumnezeu, numai ca din nou anumiti oameni cu interese, asa ca sa nu spun cine, au ascuns adevarul despre existenta lui Dumnezeu, dar oricum se va afla pana la urma adevarul despre toate lucrurile astea. Timpul ne va da raspunsul...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Anonim20:32

      Si esperas que te de la respuesta EL TIEMPO, va hacer demasiado tarde, para coger camino recto, o sea para creer de verdad sobre Dios; en realidad es que el divino lo tienes dentro de ti y puedes creer sin saber de los rollos del Mar Muerto, ni que algun hombre de ciencia o no te lo diga; Si tu quieres saber la verdad que es Jesus el Camino,La verdad y Vida que se traduce Dios, simplemente que te preguntes dentro de ti,vas a recibir la luz y vas a sentir FE... !Que Dios te bendiga en toda tu vida,pero en especial el la espiritual!

      Ștergere
  2. adevarul despre Dumnezeu se afla in Biblie.Aceste manuscrise contin o mare parte a Bibliei.Ce e asa greu de acceptat?Chiar va trebuie ceva "vechi" ca sa credeti?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Anonim20:34

      Tienes razon; quien cree no necesita a nada y nadie que se lo explica; ¡Que Dios te bendiga!

      Ștergere
  3. Anonim16:51

    Dumnezeu exista! Nu te indoi.

    www.aripileluirafael.blogspot.com

    RăspundețiȘtergere
  4. relu13:02

    daca voi continuati sa credeti in biblie si astea treaba voastrea ,nu aveti nimic de pierdut , dar eu stau si ma gandesc , pana la urma Dumnezeu este prietenul imaginar al adultilor, dar credeti ce vreti , sa va dau un exemplu,in ruinele templelor mayase si aztece sunt desenati pe pereti niste "vizitatori" in costum spatial care coboara din o naveta spatiala, daca o sa va documentati mai atenti veti afla despre existenta reptilienilor, a masonilor (care incearca sa va manipuleze prin orice mijloace , chiar si religioase ) iluminatii , skull and bones etc , daca va intereseaza chestiile astea , documentati-va pana nu e prea tarziu , nu va luati dupa religie , in fond ea este cam inutila in ziua de azi . si da , am doar 17 ani si peste 2000 de articole si lucrari citite in ultimele 6 luni daca aveti vreo nelamurire id fritz_man@yahoo.om

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Anonim01:28

      Sa ne spuna relu cel care la doar 17 ani are "peste 2000 de articole si lucrari citite", unde le-a citit? In reviste si ziare? Este el chiar asa de bine documentat? Sa binevoisaca sa ne zica de ce nu crede in biblie si in Dumnezeu. Dar cu argumente care sa stea in picioare si nu laudarosenii din astea cum ca in 6 luni a citit 2000 de lucrari. Sa ne spuna ARGUMENTE bazate pe ceea ce a citit.

      Ștergere
  5. Draga Relu, multi ani inainte si multa intelepciune
    Cat despre religie si credinta - ar fi minunat daca ai reusi sa intelegi diferenta intre ele dar poate e prea devreme.

    Iar D-zeu.....e in inimile noastre

    RăspundețiȘtergere
  6. Administratorul10:48

    Nu Relu este Administratorul acestui site.Citeste mai bine cine publica articolele...

    RăspundețiȘtergere
  7. Anonim20:06

    da... DUMNEZEU exista dar intrebarea e vrei sa-l cunosti? problema e ca ne-a fost spalat creierul de tot felu de preoti falsi care isi urmaresc doar buzunarele si cauta sa fie ridicati in slavi mai ceva ca isus, din biblie lipseste multe si numa DOMNUL ne va scoate la lumina adevarul

    RăspundețiȘtergere
  8. Un om nu cunoaște pe Domnul pentru ca nu a gustat niciodată si nu a văzut ce bun este Domnul Amin

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...