aud." (Deuteronomul 1:17)Citeste mai mult!
Vechea intrebare milenara "EXISTA DUMNEZEU?" Isi va gasi probabil raspunsul pe acest site? - Pentru o mai buna vizualizare folositi Internet Explorer
aud." (Deuteronomul 1:17)
negreşit.” (Geneza 2:16-17) Continuarea acestor versete o cunoastem cu totii, si astfel moartea s-a intrupat in trupul nostru… Un mare filozof pe nume Alan Watts spunea: …”Nimic nu te pune mai puternic pe ganduri decat gandul ce pare sa puna capat gandurilor.” – iar Freud si Jung au mers chiar mai departe de aceste vorbe spunand: “nu exista nici o clipa din zi sau din noapte, cu mintea activa sau in repaus, in care subconstientul sa nu mediteze asupra inevitabilitatii decesului trupului.” Animalele, spre exemplu, reactioneaza la o Atunci cand lumea isi urmeaza vesnicul ei curs al vietii printr-un sistem al ei, printr-o vesnica mare cu ale ei valuri murdare, valuri patate cu zeci si zeci de
miliarde de pacate…Atunci cand omului i se observa diferenta intre oameni, ea este atat de evidenta incat in toata splendoarea lui de altadata, un calator cu sau fara putere, cu sau fara avere, un simplu calator intr-o viata trecatoare nu poate simti, nu poate vedea ca-n lupta supravietuirii spre vesnica mantuire este o cale atat de lunga incat nu mai concepe ca dincolo de ea, in trecerea sutelor de greutati ale vietii, drumul aproape ca s-a sfarsit si odihna poate fi linistitoare. Oameni buni, bine ati venit in lumea celor de dincolo, in lumea fortelor intunecate ale intregii lumi
imensitatea infinitului intunecat, un
ac de gamalie prin miliardele de stele, aproape un nimic pierdut prin infinit
si totusi o forta pe acest Pamant! Miliarde
de ani, miliarde de specii, miliarde de lumi si tu esti chipul din oglinda
vietii Mele – tu,
omule esti asemanarea din spatele materiei. Tu si numai tu omule esti... Eu,
iar Eu sunt Creatorul. Lucrul unui creator este sa creeze, iar tu copilul Meu,
mereu creezi, pentru ca ceea ce face Tatal, asta face si fiul. Lumea este
aceeasi si numai Tatal invata pe fiu si niciodata invers. Ce am Eu ai si tu,
iar lumea toata este a Mea, deci este si a ta, omule. Tot ceea ce am facut, tot
ceea ce am creat, ca fiu al meu tu vei face, tu vei crea mai departe. Iata ca ti-am dat toata iarba
de pe Pamant, ti-am dat toti pestii din ape, toate pasarile din ceruri, toate
vietuitoarele de pe intreaga intindere de pamant si dincolo de ea, si nu m-am
oprit aici. Esti fiul meu, suflare din suflarea Mea, si ti-am dat miliardele de
O fiinta umana, inzestrata cu o multitudine de sentimente, dornica mereu de consum si de putere, fiind capabila de absolut orice distrugere, de orice fapta, buna sau rea – nu are importanta metoda, important este sa poata sa-si atinga scopul, indiferent de cat de mari sunt pagubele. Astfel a evoluat si totusi inca primitiv in marea lui gandire evoluata. Supravietuirea este inca o lupta cu viata, iar individul ca parte a societatii nu reprezinta nimic mai mult decat o unealta a exercitarii marilor puteri. Forma evoluata de pura libertate si pura egalitate intre semeni, in ciuda scurgerii atator milenii, nu a existat sin u exista nici acum. Alinarea suferintelor este asteptata de multi ani, dar aparitia ei este preconizata printr-un dezastru nemaivazut si
zis: Am sa sterg de pe fata pamantului pe omul pe care l-am facut, de la om pana la vite, pana la taratoare si pana la pasarile cerului; caci Imi pare rau ca i-am facut.” (dupa Biblia de Cornilescu – Geneza 6:5-7). Si tu omule, cu viata ta in timpurile moderne, cu visele tale demult apuse, sub umbra strangularilor economice, mirajului astrologic al horoscoapelor, sub umbra riscurilor uriase in care se hazardeaza genetica, intr-o era a informatiei, a tehnologiei, in multitudinea falselor cautari religioase si parapsihologice, tu omule, in nesiguranta zilei de maine te intrebi mereu: oare cand va veni Sfarsitul? Niciodata aceasta intrebare nu a fost noua, ea s-a transmis din generatie in generatie, omul fiind preocupat in permanenta de propriul sfarsit ca fiinta, cat si de problema sfarsitului lumii in care traieste. In preistorie, sfarsitul unui om era asemanat cu sfarsitul